Bărbații şi durerea.

De când mama m-a făcut, am tot cunoscut forme ale durerii (fizice). Când au început să îmi crească dinții, probabil, apoi când cădeam de 7 ori pe zi cu genunchii de asfalt, când mă muşca câte un cățel etc. Durere durere durere. Multă şi esențială 🙂

Mă durea ce-i drept şi probabil mult, dar nu plângeam mai mult de 5-6 secunde. Dehh… eram un copil călit, nebun şi orgolios. Nu puteam plânge în fața prietenilor mei, că deveneam subiect de mişto. woman and pain

Ştii julitura aia, când cazi cu palmele pe asfalt, de parcă îți rade cineva pielea şi apoi aruncă cu sare pe ea? A naibii durere…şi nu se vede nimic…nimic dom’le pe palmă, o pată semi albastră. Cum naiba să plângi? Ce să faci? Când nu se vede nimic? Doar nu eşti o pişăcioasă? Nu o să te mai lase băieții să joci mingea cu ei 🙂

M-am mai mărit şi o dată pe lună mi-aş dorii să mor pentru câteva zile, să mor, să mă îngroape şi să nu mai simt nimic. Să mă sedeze cineva şi să mă teleportez într-o lume unde nu există durerile alea. Da, chiar aşa… Da da…alea bleahhh. Să nu vorbesc de naştere, cică mori de 7 ori într-o oră…vai Doamne 😦 Se deplasează oasele bazinului, te desfaci la propriu şi apoi trebuie să te cladeşti ca un Lego, fuck!

Well. Bărbății!

Se nasc parcă cocoloşiți, iubiți şi şterşi la fund cu bucăți de nor. Plâng de mici când se zgârie de gardul viu pe lângă care merg, leşină şi mor când îi pişcă o albină, ce să mai spun dacă se taie din greşeală pe undeva…nuuu..păi e gata lumea şi universul. Să vă spun ce mutre de lei castrați fac când le explici durerea aia, a femeilor? E nevoie?

Cresc ca brazii şi sunt ca nişte tauri, fac ei tot, sunt stâlpul familiei şi cară sacii cu spatele. Au răcit…gata, nu chiar gata, e finito viața. “Tu nu înțelegi, mă doare tot, tot. Nu pot să mă mişc, am muşchii morți, adormiți, mă doare capul de parcă îmi explodează, ochii mă ustură, am o febrăăăă, vreau la spital serios…vreau la spital….nu pot să mor acasă ca un prost, poate îmi dau ăia ceva şi îmi mai revin, că aşa mor!!!”.

Te uiți la el, mimoza naibii. Pai bă puță, când îmi explodează mie capul şi e revoluție, sau explozii nucleare în corpul meu, zâmbesc şi mă îmbrac sexy. Gătesc şi pot merge pe tocuri, mă îndureratule. Să îți mai explic “minunea” naşterii? Spune, mă gâză!

E răcit! R Ă C I T ! Să ne înțelegem… răceala :))

Dar ce să ne facem, dragii de ei, sunt mici şi ei. Şi mai am o rugaminte :  Please, da please, nu îi mai creşteți ca pe nişte balerine. Construiți un bărbat, nu un plângăcios.  Acceptăm slăbiciunea bolii, dar nu şi altele 🙂

With love,

Ioana

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s